un alt an...

Plaja, nisipul, muzica, puzderia de oameni plini de defecte care ma inconjoara facandu-ma sa renunt din ce in ce mai mult la putinele complexe ramase, toate acestea formeaza idealul de libertate pe care cu greu ma straduiesc sa-l ating...stropi mari de ploaie cazand si udand nisipul pe care ma plimb desculta savurand fiecare moment lipsit complet de ingradire ma ajuta in continuare sa cred ca libertatea e mai mult decat un ideal si ca o lume noua, straina nu e chhiar lucrul cel mai rau care mi se poate intampla, ci din contra, m-ar putea ajuta sa cresc, sa ma dezvolt, sa invat sa traiesc cu mine. Superficialitatea pluteste peste tot iar eu fac de asemenea parte din ea. E uimitor cum niste forme pot schimba principii doar pentru a avea oportunitatea de a le savura. Rare sunt momente ca acesta cand ma simt atat de neajutorata, de mica...de copila. Parca brusc am aterizat intr-o lume de oameni mari pe care pana nu demult eram sigura ca o pot infrunta dar care acum ma face sa am o gramada de indoieli, in special cand vine vorba de propria mea persoana. Incep sa fiu confuza si gasesc orice pretext doar pentru a evada, in mod repetat, de tot ceea ce ma inconjoara. Candva, nu stiu exact cand, am scapat norocul ce odata ma caracteriza si, treptat, incep sa fiu nevoita sa ma descurc pe cont propriu fara a avea resursele si maturitatea necesare unui asemenea proces dar tinand cont de locul unde ma aflu, incerc sa aman acea parte cat mai mult. In mare parte am reusit dar exista momente ca acesta cand slabiciunea mea pentru realism isi face aparitia in fantezia mea perfecta. Locul asta care acum o vreme ma facea sa imi capat pe deplin increderea in mine, sa ma transform intr-o persoana plina de siguranta, incepe si el sa-si piarda din efectul avut candva asupra mea; lucrul asta se reflecta prin decizia mea de a-mi petrece timpul singura scriind intr-un element nou dar in acelasi timp vechi si deja explorat...alt an a trecut si singurul lucru familiar pare a fi ambarcatiunea de mult uitata in larg...