impletesc povesti...

acelasi parc, aceeasi copaci care imi tin de urat la fiecare greutate pe care o intampin...un octombrie asemanator unei primaveri proaspete cu un soare ce pare a nu mai dori sa paraseasca cerul si...in tot peisajul asta...EU...intr-unul din putinele momente in care dau agitatia cotidiana pe o pereche de role, una de ochelari de soare si una de casti...cum de am ajuns din nou aici? Evident din dorinta de a fugi de cineva sau ma rog...mai multi "cineva"...eh...in sfarsit...acum am un nou hobby se pare: imi place sa-mi impletesc propiile-mi povesti (de parca separate nu mi-ar fi fost de ajuns) ...am alaturat elementul cel mai vechi, cel mai intens si,in ultima vreme, cel ascuns de ochii lumii...o combinatie geniala...frumusete, suflet si adrenalina...stati linistiti nu am atins perfectiunea...da' asa o combinatie reuseste sa-mi consume o mare parte din energie...si chiar daca sunt perfect constienta ca eu sunt de vina pentru toate astea...nu am o problema cu asta deoarece am ajuns la concluzia ca...imi place imperfectiunea vietii mele :) ...