...e greu sa gasesti pe cineva cand esti constient de faptul ca tu insuti esti "defect" insa in multimea asta de oameni, unii dintre noi, ca si mine de altfel, constituie exceptii si, in situatia asta ciudata, dupa mult timp, am gasit un om cel putin la fel de "defect" ca mine pe care am ajuns sa-l experimentez intr-o varietate de ipostaze. Amandoi extrem de dornici in a demonstra ca nu suntem niste tineri banali, lucru deja usor observabil pentru cei din jur, am ajuns sa ne intelegem certandu-ne, sa ne uram fara a putea sta separati, sa plangem doar pentru a avea mai tarziu sansa sa radem cu pofta din toata incheieturile si, mai ales, sa ne provocam reciproc probleme doar pentru a avea ocazia sa ne acordam unul altuia mai tarziu ajutor in a le rezolva. Un lucru insa ne-a situat mereu la poli opusi: setea mea pentru sinceritate si nevoia ta pentru minciuna.
Asadar, dupa ce am fost colega, amica, iubita, fraiera, amanta, cosmar si viceversa am devenit apropiati intr-o maniera atat de stranie transformandu-ma atat in drog cat si in dependenta. Greu de exprimat cum o supradoza de entuziasm si inconstienta poate aduce cuiva o stare de sevraj profund; insa tot tumultul asta de senzatii experimentate la limita a dus la confuzia ipostazelor, lucru poate previzibil, nascand intrebarea care sta la baza legaturii noastre complet disfunctionale: mi-e mai bine CU sau Fara tine?...
No comments:
Post a Comment