Reportaj de noapte...

...trei chitari inconjurate de cativa oameni la etajul 5 al unui hotel situat la capat de lume...e 5 dimineata...bere si versuri aruncate peste tot...ceilalti trec pe langa si parca ar vrea sa li se alature...treptat se apropie parca vrajiti de sunetele de chitara. In mijlocul tuturor un baiat mai priceput de la care invata un altul iar cea de-a treia chitara se plimba din mana in mana...lumea incepe sa socializeze la o doza de bere iar in fata mea, rezemati cu spatele pe caloriferul fierbinte, sta un cuplu...si imi zboara gandul la niste adolescenti imaturi pe care i-am cunoscut acum ceva vreme dar care cu timpul au incetat sa mai existe sufocati de maturitatea care a avut grija sa-i spulbere...atat de fizici si lipsiti de inhibitii...isi raspund atat de natural unul altuia la gesturi incat totul pare regizat pana la cel mai mic detaliu. Revin la multimea din jurul meu care aplauda fara exceptie dupa fiecare melodie...zeci de straini devin prieteni printr-un simplu zambet si cate o bere "facuta posta"...toti canta desi marea majoritate nu stiu corect versurile...dar ce conteaza asta atata timp cat oricum sunt prea beti ca sa se concentreze cineva pe astfel de amanunte? Si se canta vama veche la unison de o gramada de studenti hotarati sa nu doarma pentru a nu pierde nici o secunda din timpul pretios pe care inca nu stiu al aprecia obiectiv...dar repet, ce mai conteaza?!?...