Raiul de duminica dimineata...

Niciodata n-am mai vazut pe timpul zilei centrul Sibiului atat de linistit. De obicei agitatia care il caracterizeaza ma trezeste la viata, insa astazi, oricat as avea nevoie de trezire, ma bucur de linistea pe care mi-o ofera. Dupa atatea nopti nedormite, din diferite motive, linistea asta pare a fi perfecta sau poate viata mea e mai linistita acum... Vag se aude zgomotul autobuzelor, deoarece doar ele ma acompaniaza, pe langa melodia pe repeat din castile (deepak chopra feat. demi moore - desire). Cum sa trebuiasca sa plec de aici cand am totul? Pana si soarele incearca sa ma mituiasca parca sa nu parasesc locul asta...insa ambitia e prea mare...asa ca profit cat mai mult de casa, de ce-i al meu, cu gandul ca la intoarcere o sa fie cel putin la fel de bine ca in dimineata asta de 2 mai, petrecuta pe o banca, mangaiata de soare, analizand antiteza dintre vechi si nou a cladirilor ce ma inconjoara in orasul asta in continua schimbare. Dar nu incetez sa ma gandesc ca intr-un final am si pierd tot...